Cum te-ai simțit atunci când ai văzut cu proprii ochi picătura care umple paharul? Săteai liniștit, fără niciun fel de griji și îți era bine în pielea ta. Te simțeai de parcă nimeni și nimic nu te poate atinge, iar traiul tău decurgea normal, într-o rutină nesfârșită.
Eeeehh, dar într-o zi viața îți trântește o palmă și te trezește la realitate. Dezmeticit te uiți în toate direcțiile și nu ști ce se întâmplă cu tine. Ai vrea să faci ceva, dar nu poți, fiindcă este prea târziu. Prea târziu să îndrepți lucrurile, este prea târziu să speri că poate totu-i trecător și regreți că n-ai făcut nimic cu mult timp în urmă, atunci când aveai ocazia. Acum, ești pe ultima sută de metri. Esti pe acel fir de ață care stă să se rupă sub greutatea ta. Te gândești la toată lumea care te-nconjoară și îți spui: „Oare cu ce-am greșit? Nu credeam că mie mi se poate întâmpla așa ceva!”
Firul acestei povestiri – Supraviețuirea unei civilizații. Cercul de foc – ar putea fi clișeul unei vieți pe care o trăiești acum ca rezultatul a ceea ce ai făcut în trecut, după cum se spune că „ești ceea ce mănânci, ești ceea ce gândești, ești ceea ce citești.” Nu se știe exact când se petrece acțiunea imaginară a romanului însă nu ar fi de indicat ca civilizația umană să trăiască aceste întâmplări în realitatea viitorului. Lupta continuă pentru supraviețuire dusă de o mână de oameni cu natura în primul rând, dar și cu semenii săi, le răpește siguranța zilei de mâine. Ultimii săi aliați în această luptă disproporționată sunt momentele pe care chiar ei le crează: prieteniile sincere, vorbele dulci care le încălzesc sufletele, cuvintele pline de haz cu care încearcă pe cât posibil să-și aducă un strop de fericire în existența lor posomorâtă.
Peisajul vremurilor era unul în care apele învolburate ale mărilor inundau și ultimile petece locuite de pământ, iar în depărtare un zid imens de vulcani activi ce fumegau cu putere, otrăveau aerul greu respirabil, ținând captivă, fără vreo șansă de evadare, civilizația umană. Era o luptă continuă pentru supraviețuire. Erau măcinați nu doar de o luptă fizică ci și de una interoară, de dorința de a reuși să treacă cu bine peste toate primejdiile și cu speranța nemuritoare că la un moment dat vor găsi o nouă casă unde să-și trăiască liniștiți bătrânețile alături de copii lor. Dar oare vor reuși să supraviețuiască?
„Supraviețuirea unei civilizații. Cercul de foc” este cartea de debut a scriitorului român Liviu C Tudose, o poveste plină de acțiuni alerte care te fac să trăiești intens fiecare aventură, rămânând impresionat de trăirile sufletești atât de profunde ale personajelor. Acestă scriere este recomandată tuturor categoriilor de vârstă, tuturor iubitorilor de carte și în special pasionaților de ficțiune.
Trebuie să fim mai mult decât niște simpli supraviețuitori. Trebuie să fim zi de zi luptorii care-și doresc să trăiască o viață înfloritoare. Trebuie să avem un vis în care credem zi și noapte până când va deveni realitate, iar pentru aste trebuie să lăsăm în urmă trecutul și să gândim în prezent cum vrem să arate viitorul…
