Despre drepturile de autor in Europa s-a vorbit pentru prima data in secolul al XIX-lea. Compozitorii din Europa au fost, in general, sustinuti de patroni bogati inainte de acest secol. Conventia de la Berna din 1886 stabilea protectia operelor literare si artistice, stabilind un acord international privind drepturile de autor. Initial, noua tari au semnat textul creat la Conventia de la Berna. De atunci, textul a fost modificat de sase ori si a fost semnat de peste 130 de tari. Modificarile au fost, in principal facute pentru a tine pasul cu noile tehnologii, in special cu progresele video si de inregistrare a sunetului. Cea mai recenta actualizare, din 1996, este Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale (OMPI) privind drepturile de autor, care se adauga masurilor tehnologice de protectie pentru continutul disponibil pe Internet.
Legislatia cu privire la drepturile de autor in Uniunea Europeana este fundamentata de Directiva privind drepturile de autor din 2001, prin care UE si-a modificat legislatia privind drepturile de autor pentru a se conforma Tratatului OMPI cu scopul armonizarii legislatiei privind drepturile de autor pe intreg teritoriul Uniunii Europene. Sistemele legislative din tari ale UE trebuie sa puna in aplicare directiva, prin includerea acesteia in legile existente ale respectivelor natiuni. Prin urmare, cetatenii nu pot face apel direct la directiva Uniunii Europene, ci numai la legile proprii ale tarilor din care provin. Chiar daca Scopul directivei este de a armoniza legile Uniunii Europene privind drepturile de autor, este dificil de a administra aceasta ajustare, deoarece responsabilitatea este acordata fiecarei tari. Faptul ca se bazeaza pe legislativele fiecarei natiuni de a pune in aplicare directiva si pe tribunalele fiecarei natiuni de a interpreta legile, a produs un amestec de opinii si practici in intreaga Uniune Europeana.
Cele mai mari modificari la legile existente sunt realizate prin articolul 6 din Directiva privind drepturile de autor UE, care solicita protectia dispozitivelor tehnologice pentru prevenirea activitatilor care incalca drepturile de autor. Țarile UE trebuie sa puna in aplicare legi pentru a proteja tehnologiile, cum ar fi protectia digitala de gestionare a drepturilor (DRM), utilizate de catre proprietarii de continut pentru a preveni utilizarile ilegale de materiale cu drepturi de autor. Prin urmare, este ilegal sa se sustraga astfel de tehnologie in Uniunea Europeana.
Intentia legii dreptului de autor nu este doar de a proteja proprietatea intelectuala a artistilor, ci si aceea de a promova progresul artelor. Pentru ca drepturile de autor sunt uneori imposibil de aplicat, artistii trebuie sa ia in considerare masuri alternative pentru recuperarea costurilor de inregistrare si de distribuire a muzicii, cum ar fi utilizarea inregistrarii pentru a face publicitate spectacolelor. Costurile de inregistrare si de distributie au scazut dramatic ca urmare a revolutiei digitale. Imbratisand aceasta revolutie este cel mai eficient mod de a promova progresul artelor. Internetul reprezinta o tehnologie superioara pentru livrarea de mass-media si poate inspira noi modele de afaceri in industria muzicala. iTunes este doar un exemplu al unei piete de muzica digitala de succes. O alta evolutie poate fi vazuta in mass-media streaming.
