Politica comuna in materie de trecere a frontierelor externe

Distribuie cunoscutilor tai!

Politica comuna in materie de trecere a frontierelor externe, 5.0 out of 5 based on 1 rating
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Uniunea eruropeana - libera circulatieIn conformitate cu legislatia primara a UE, crearea unui spatiu de libera circulatie a persoanelor trebuie sa fie insotita de alte masuri. Politica comuna in materie de trecere a frontierelor externe este o astfel de masura.

La 15 martie 2006, Parlamentul European si Consiliul a publicat „Regulamentul (CE) nr. 562/2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul liberei circulatii al persoanelor dincolo de frontiere”, mai cunoscut sub numele de “Codul Frontierelor Schengen”. Acest Regulament defineste ,,frontierele interne” ca fiind frontierele ,,terestre comune, inclusiv granitele raurilor si lacurilor, aeroporturi pentru zborurile interne, precum si porturile maritime si fluviale din tarile UE”. Pe de alta parte, frontierele externe sunt definite ca orice frontiera a unui stat membru care nu indeplinesc criteriile pentru a fi definite ca o frontiera interna. Principiul general din Codul Frontierelor Schengen este acelasi al Conventiei anilor 1990: eliminarea controalelor la frontierele interne si armonizarea normelor privind controalele la frontierele externe.

Orice persoana poate trece frontiere externe doar in conditiile in care sunt deschise punctele de trecere (si doar prin acestea), potrivit conditiilor pe care le-a stabilit fiecare stat membru al Uniunii Europene in parte. In acest caz, doua tipuri de control pot fi efectuate. Toti cetatenii Uniunii Europene sunt supusi unui control minim: aceasta consta intr-o verificarea directa a actelor de identitate si calatorie. Cu toate acestea, toti cetatenii care provin din tari din afara zonei Schengen trebuie sa fie supusi unui control aprofundat. Acesta cuprinde o verificare a conditiilor de intrare in spatiul Schengen. Resortisantii tarilor terte (non-UE) trebuie sa detina un document de calatorie valabil. De asemenea acesti  resortisanti trebuie sa detina o viza in cazul in care sunt originari din tari care apar pe lista intocmita de Regulamentul Consiliului din 15 martie 2001. Acestia trebuie sa justifice, de asemenea, scopul sederii lor si durata. In plus, ei trebuie sa aiba suficiente mijloace care sa le asigure subzistenta pentru timpul sederii lor pe teritoriul UE, calculate pe baza preturilor medii din statul membru (statele membre) in cauza, pentru masa, cazare, precum si pentru a reveni din calatorie. Ei nu trebuie sa fie obiectul unor semnalari in SIS (Sistemul Informational Schengen) emise in scopul de a refuza intrarea si nu trebuie sa constituie o amenintare la adresa securitatii nationale, relatiilor internationale sau de politica publica la adresa nici unuia dintre statele membre. In cazul in care indeplinesc conditiile de intrare, documentul de calatorie este stampilat. Acestor persoane li se acorda o viza Schengen, valabila pentru o perioada maxima de trei luni, care permite  calatoria in toata zona Schengen.

Politistii de frontiera trebuie sa respecte anumite principii atunci cand efectueaza controale la frontiera. In primul rand trebuie sa existe respectul pentru demnitatea umana. Numai persoanele fizice, si nu grupuri de persoane, pot fi supuse controalelor. Acestea trebuie sa se desfasoare, fara discriminare (pe niciun motiv de sex, origine etnica, religie, varsta, orientare sexuala sau handicap). In plus, statele membre trebuie sa se asigure ca aceste controale sunt efectuate de catre profesionisti. Cooperarea intre state este gestionata de catre Agentia Europeana pentru Gestionarea Cooperarii Operationale la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex1).

 

Distribuie cunoscutilor tai!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.