Cele mai multe recenzii se scriu in prima saptamana, cand esti inca indragostit de un obiect nou. Mi se pare mai cinstit sa scriu dupa trei luni, cand entuziasmul s-a asezat si vezi daca lucrul chiar se foloseste sau a ajuns in sertar. Am dat o rama foto digitala cadou mamei mele in mai. Iata cum arata treaba acum, la sfarsit de august.
Rezumat:
Primele zile
La inceput a fost putina neincredere din partea ei. Mama nu e prietena cu tehnologia si primul lucru pe care l-a intrebat a fost daca trebuie sa faca ea ceva. I-am spus ca nu, doar sa se uite la ecran. Am configurat-o eu, am legat aplicatia pe telefonul meu si al surorii mele, si i-am trimis primele poze cu nepotii in aceeasi seara.
A doua zi m-a sunat. Nu ca sa se planga ca nu functioneaza, cum ma temeam, ci ca sa imi spuna cat de bine arata cei mici. Atunci am stiut ca a prins. Faza critica la orice cadou tehnic pentru cineva mai in varsta e primele doua zile. Daca trece de ele fara frustrare, ramane.
Ce s-a intamplat in trei luni
Partea care ma bucura cel mai mult e ca a devenit un obicei de familie, nu doar al meu. Sora mea trimite din alt oras, eu trimit din concediu, o verisoara trimite de la munte. Ecranul mamei aduna, fara ca ea sa faca nimic, poze din patru locuri diferite. A ajuns sa se uite la el dimineata, la cafea, cum altii se uita pe stiri.
Nu totul a fost perfect, ca sa fiu cinstit. La un moment dat s-a deconectat de la internet dupa o pana de curent si a trebuit sa trec pe la ea sa o repun pe retea. A durat doua minute, dar pentru cineva care nu se descurca singur cu asa ceva, e genul de lucru de care trebuie sa te ocupi tu, cel care a facut cadoul. E bine de stiut dinainte.
In rest, memoria nu s-a umplut, pozele se schimba frumos, iar ecranul arata bine si de la distanta. Nu a trebuit sa cumpar nimic in plus, nu a cerut vreo abonare, nu a facut figuri. Dupa trei luni, e printre putinele cadouri pe care le-am dat si care se folosesc chiar zilnic, nu doar la inceput.
As mai cumpara una?
Da, si de fapt ma gandesc sa iau una si pentru soacra mea de Craciun, ceea ce e cea mai sincera recenzie pe care o pot da. Cand un cadou trece testul celor trei luni si te face sa vrei sa il repeti pentru altcineva, inseamna ca si-a facut treaba. Cadourile care ajung in sertar nu te fac sa vrei un al doilea.
Ce as fi facut altfel
Daca ar fi sa reiau totul, un singur lucru as schimba: as fi notat undeva datele de acces la retea si aplicatie, ca sa nu ma chinui cand a picat conexiunea. Pentru cineva care da cadoul, merita sa ai pregatit dinainte cum reconectezi rama, pentru ca persoana in varsta nu o va face singura. E singurul moment in care a cerut interventia mea in trei luni, dar merita anticipat.
In rest, nu as schimba nimic. Nu as lua un model mai scump cu functii pe care mama oricum nu le-ar folosi. Simplitatea a fost exact ce trebuia. Cu cat mai putine butoane si meniuri, cu atat mai bine pentru cineva care nu e prieten cu tehnologia. Un ecran care doar arata poze, fara sa ceara nimic, a fost alegerea potrivita.
Concluzia mea dupa un sezon intreg e ca cele mai bune cadouri nu sunt cele mai spectaculoase, ci cele care intra in rutina si raman acolo. Rama asta a trecut de la un obiect nou la o parte din diminetile mamei, si greu gasesti un semn mai clar ca un cadou si-a nimerit tinta.
Cateva lucruri pe care le stiu acum si nu le stiam la inceput
Primul: configurarea de catre cel care face cadoul nu e optionala, e esentiala. Daca as fi lasat-o pe mama sa o porneasca singura, cel mai probabil ar fi ramas in cutie. Cele zece minute pe care le-am investit eu la inceput au fost diferenta dintre un cadou folosit zilnic si unul uitat.
Al doilea: merita sa il pui si pe altcineva ca administrator, adica sa aiba si sora mea acces sa gestioneze rama, nu doar eu. Cand a picat internetul si eu eram plecat, ar fi fost util sa poata interveni si altcineva. Sunt detalii mici la care te gandesti abia dupa ce se intampla.
Al treilea: conteaza mult ce poze pui. Alege un mix in care sa fie si nepotii, si peisaje, si momente de familie, ca sa nu se sature de aceleasi chipuri. Am observat ca varietatea o face sa se uite mai des la ecran.
Ma intreaba lumea daca nu se plictiseste de aceleasi poze. Raspunsul e ca nu, tocmai pentru ca fluxul se schimba constant. Cat timp cineva din familie mai trimite ceva din cand in cand, ecranul ramane viu. Secretul, daca e vreunul, e sa fie mai multe persoane care contribuie, nu doar una. La noi trimit trei sau patru oameni, asa ca mereu apare ceva nou, si tocmai varietatea asta o face sa se uite la el cu placere, nu din obligatie fata de cadoul primit.
Daca ai pe cineva mai in varsta caruia ii tot cauti un cadou care sa nu ramana neatins, o rama foto IMA Trend de acest fel merita luata in calcul. Configureaz-o tu inainte, leag-o de telefoanele familiei, si tot ce mai are de facut persoana care o primeste e sa se uite la nepoti dimineata, la cafea. Dupa trei luni de folosire zilnica, pot spune ca isi merita locul pe comoda.