Sursele de finantare a proiectelor publice si private reprezinta un subiect cu o importanta relelevata in contextul in care organizatiile, institutiile publice si ONG-urile au nevoie de aceste surse. De regula, investitiile sunt considerate ca fiind cel mai dinamic element al economiei, fiind responsabile de fluctuatiile ciclice ale economiei si reprezentand datorita cererii bunurilor de capital si productiei rezultate, un factor esential al cresterii economice.
In limbajul economic se vorbeste frecvent despre eficienta si eficacitate, termeni care nu sunt sinonimi din urmatoarele motive: eficacitatea caracterizeaza obtinerea unui anumit efect, indiferent de modalitate, iar eficienta presupune folosirea optima a resurselor pentru a obtine un efect convenabil societatii umane. Eficienta este interpretata ca fiind capacitatea de a gasi o legatura intre eforturi si efecte, din punct de vedere economic, acest lucru insemnand: optimizare intre fluxurile input-output, intrarile de resurse si iesirile de rezultate pentru o anume activitate si pe o perioada de timp, domeniu, zona sau pe plan extern.
In functie de definirea eficientei se va tine cont de urmatoarele:
1) Stabilirea continutului notiunii de eficienta – eficienta ca si notiune exprima fluxuri si legaturi economice si extraeconomice in diferite activitati economice la nivel micro si macro economic, sintetizate in raportul efort-efect;
2) Formele concrete in care se manifesta eficienta – este necesar sa se faca delimitarea intre eficienta unei activitati si eficienta economica a acelei activitati. Exista o eficienta tehnica, politica, sociala, ecologica, etc., legata de specificul fiecareia din aceste activitati dar exista o eficienta economica a oricaror tipuri de activitati. Eficienta este o notiune complexa si cuprinde atat eforturi si efecte economice masurate banesti cat si resurse si rezultate extraeconomice (informationale, culturale, traditii, etc.). Rapotandu-ne la eficienta economica facem referire numai exprimari banesti ale eforturilor si efectelor masurabile, cuantificabile.
3) Circumscrierea eficientei in contextul general socio-economic – presupune ca se au are vedere eficienta productiei, a repartitiei si schimbului si a consumului plecand de la ideea ca activitati diverse pot fi desfasurate pe plan intern sau extern si se evalueaza static sau dinamic privite izolat sau ca parte a unui ansamblu. In aceste domenii investitiile joaca un rol aparte si eficienta investitiilor apare ca o latura esentiala a eficientei generale.
4) Modul de exprimare a eficientei – sunt economisti care cauta un singur indicator sintetic capabil sa exprime starea de eficienta sau ineficienta si sunt alti economisti care sunt de parere ca eficienta este atat de cuprinzatoare inca este nevoie de un sistem intreg de indicatori ca sa se poata surprinde toate fatadele sale. Exista si metode mai complicate prin care aceasta sa fie exprimata si, ne referim aici, la analiza de fluxuri imput-output si modele matematico-economice bazate pe numeroase informatii.
5) Eforturile investitionale – acestea fac referire la procesul investitional propriu-zis dar si la procesul de exploatare sau productie a viitoarelor obiective, bineinteles ca aceste aspecte se pot cumula. Pot fi: eforturi investitionale economice, mai exact materiale sau valorice; si eforturi investitionale extraeconomice, cu referire la cele sociale, ecologice si politice. De asemenea, pot fi: brute sau nete, directe sau indirecte, curente sau de durata.
