Scotian sau englez pur ?
“Vreau să mor linistit, în timp ce dorm, la fel ca bunicul meu. Nu tipand de groaza, ca pasagerii lui”. Cam asa ar suna umorul scotian. Unii l-ar considera macabru, insa adevaratii iubitori ai acestui umor deduc finetea sa. Trebuie sa ai un suflet de artist pentru a percepe sensul ascuns si totusi evident al unei glume nevinovate. Cu toate ca sunt „frati de sange”, englezii sunt renumiti pentru bancurile lor mai „speciale”, gustate in general tot de ei. Cam asa ar suna unul dintre ele, citam: „O femeie cu un copil in brate se urca intr-un autobuz. Soferul, foarte serios remarca (din nefericire pentru mama copilului, cu voce tare): -Vai, acesta este cel mai urat copil pe care l-am vazut pana acum ! Femeia incearca sa se controleze si se duce in spatele autobuzului fierband de nervi. Nu reuseste sa se abtina si se intoarce catre pasagerul de langa care se asezase si spune : -Soferul m-a jignit foarte rau prin ceea ce mi-a spus. Individul foarte serios se intoarce catre aceasta si ii zice : -Mai bine va duceti chiar acum sa ii spuneti vreo doua iar in timpul acesta va tin eu maimuta”. Cam asa ar suna un banc englezesc destul de gustat si de cetatenii cu alte nationalitati tocmai faptului ca nu consituie un banc atat de sec.
Seriozitate sau gluma ? Nu se stie niciodata.
Daca va place sa descifrati umorul englezesc, este mai mult decat evident ca in momentul in care v-ari fi ceruta o clasificare, in fruntea ierarhiei, cu titulatura de bancuri tari s-ar afla glumele sobrilor englezi. Este destul de greu sa percepi ironia prin multitudinea de sensuri pe care o poate capata un cuvant, de aceea tinem sa facem remarca in virtutea careia, s-a dovedit ca cetatenii americani, in ciuda faptului ca sunt la radacini englezi, nu gusta adevarata savoare a bancurilor englezesti. Este bizar cum dintr-un simplu eveniment, trist chiar, un englez se poate amuza. Si astfel, va vom da un exemplu real care ne-a frapat radacina noastra de daco-romani, facandu-ne sa realizam cat de diferiti suntem de britanici. Iata si situatia despre care vorbim : unul dintre prezentatorii unei iubite emisiuni de talie mondiala dar produsa in Marea Britanie, a postat pe contul detinut pe un site de socializare, ultimul eveniment al familiei sale, trist din pacate. Acesta a anuntat ca fidelul membru canin al familiei a decedat in urma eutanasierii survenita pentru a-i cruta durerile suferite de acesta. In mod normal, latinul s-ar intrista si si-ar manifesta ca atare aceste sentimente, fiind alaturi de stapanul animalutului intr-un astfel de moment dureros. Ei bine, ce sa vezi, englezul renumit pentru bancuri seci, indrazneste sa glumeasca pe aceasta tema, comentand la postarea vedetei de televiziune, intreband : „Cum miroase? ”. Va dati seama ca in astfel de momente, chiar si un englez pur-sange, nu s-ar simti tocmai in largul sau chiar daca intentia celui care a comentat nu a fost una rea, ci special destinata destinderii atmosferei sobre survenite in urma evenimentului in cauza.
Diferente de conceptie
Concluzia pe care o tragem noi este ca in ciuda faptului ca umorul englezesc este apreciat datorita calitatii sale, uneori vedem ca se face abuz de renumele sau, iar daca initial putea fi clasificat in categoria : bancuri tari, o persoana mai sentimentala l-ar putea cataloga drept umor lipsit de sentimente, bun simt si chiar educatie. Nu este normal ca atunci cand o persoana este incercata de o greutate, indifernt care ar fi aceasta, sa existe comentarii de natura a ameliora situatia si in acelasi timp de a o inrautati. Trebuie sa tii realmente la glume (bune sau mai slabut calitative) ca sa fii capabil sa gusti orice, chiar si bancuri asupra decedatilor. De aici putem veni cu o alta intrebare, si anume : Cat de credinciosi sunt acesti englezi? Sau, care este procentul de englezi credinciosi, mai ales ca acestia au ales o data cu Henric VIII-lea sa refuze catolicismul. Aceasta tema a fost discutata, si este si la ora actuala, cert este ca nimeni nu poate fi judecat datorita credintei pe care o poarta, indiferent care ar fi aceasta.
Si revenind la tema noastra, putem spune ca, in ciuda criticilor pe care le-am adus, umorul englezesc este unic iar prin urmare, trebuie privit si apreciat ca atare. Click aici pentru a citi bancuri tari cu si despre englezi!