De fiecare data cand plec in concediu, descopar cat de prost stau la capitolul istorie. Hotel de lux pe mal de mare sau pensiune in varful muntelui, nu conteaza. Ceva trebuie sa imi aminteasca de faptul ca am crescut intr-o perioada cand istoria nu prea mai era la moda. Sau poate doar profii mei de istorie nu aveau inclinatii pedagogice. Ma rog…
Ultima data am patit-o in Apuseni. Ne-am hotarat sa fim originali si sa nu atacam direct parcul, asa ca ne-am oprit la Pensiunea Craiul, undeva intre Campeni si Arieseni. De ce tocmai acolo? Iac-asa. Catelul e tare simpatic 😀
Si pentru ca eram hotarati sa o luam incet, ne-am gandit sa cercetam intai imprejurimile. La cam 4 km si o suta de peisaje magice distanta am descoperit casa memoriala Avram Iancu***, in comuna cu acelasi nume. De fapt, comuna se numea initial Vidra de Sus, noul nume primindu-l in 1924, la comemorarea a 100 de ani de la nasterea Craisorului Muntilor.
De fapt, nu ar fi trebuit sa fie o surpriza, ma asteptam sa dam de el pe undeva (la naiba, macar de Avram Iancu am auzit si eu). Doar ca nu l-am asociat niciodata cu 1848. V-am spus, stau prost cu istoria.
Ce m-a mirat mai mult din ce am aflat invartindu-ne pe acolo impreuna cu prietenul Google este ca dl.Iancu a fost la viata lui un fan al luptei pe cai juridice. Ceea ce nu l-a impiedicat sa conduca armata motilor din Apuseni – a infiintat Legiunea Auraria Gemina, singura, se pare, care a avut si drapel – si sa ii joace in foi de vita pe maghiari. Totusi, Avram Iancu era absolvent de drept (chiar daca nu a putut ocupa o functie administrativa, nefiind nobil, ceea ce in acele vremuri era conditie obligatorie la angajare). Dupa 1849 se ocupa de obtinerea drepturilor pentru moti, a terenurilor si padurilor pierdute de acestia in perioada iobagiei. Sigur, memoriile trimise guvernului au avut cam tot atata succes ca si delegatiile nationale romanesti la Viena, la care a participat pentru a cere drepturi pentru romanii din Transilvania.
Ne-am intors din Apuseni cu tona de poze corespunzatoare, dar mi-a ramas in minte o imagine pe care nu am surprins-o noi (pana la Tebea nu am mai ajuns), cea cu locul in care a fost inmormantat. Pentru un revolutionar, Avram Iancu a murit destul de tarziu. Avea 48 de ani – sau aproape, nu se stie exact data nasterii, doar anul. A fost ingropat sub gorunu lui Horea, deci se poate spune ca e in familie. Locul este cunoscut si ca “Panteonul motilor”, iar bunicul lui era fratele lui Horia. Cel cu Closca si Crisan.
