Terenurile sintetice au o reputatie de solutie fara batai de cap. Le pui o data si gata. Reputatia asta e pe jumatate adevarata, iar jumatatea falsa costa bani.
Am adunat mai jos lucrurile pe care le aud cel mai des de la oameni care au construit deja un teren artificial si care, daca ar lua-o de la capat, ar face altfel.
Rezumat:
- 1 1. Covorul e ultima ta grija, nu prima
- 2 2. Grosimea fibrei se alege dupa sport, nu dupa buget
- 3 3. Umplutura nu e nisip aruncat peste covor
- 4 4. Drenajul se plateste o data sau de trei ori
- 5 5. Un teren artificial se intretine, chiar daca ti s-a spus ca nu
- 6 6. Termenul de executie nu e negociabil, dar e previzibil
- 7 7. Imprejmuirea si nocturna nu sunt optionale, sunt bugetul ascuns
- 8 Ce ramane din toate astea
- 9 Bonus: cele trei intrebari care despart un constructor de un vanzator
1. Covorul e ultima ta grija, nu prima
Toate discutiile incep de la mocheta. Cat de inalta, ce culoare, ce densitate. E partea vizibila, deci e partea despre care lumea are opinii.
Numai ca un covor bun pus pe o fundatie prost facuta se strica in doi ani. Iar un covor mediocru pus pe o fundatie corecta tine zece. Straturile de piatra sparta, panta, drenajul, planeitatea obtinuta cu grader cu laser, astea decid daca terenul e bun. Covorul e finisajul.
2. Grosimea fibrei se alege dupa sport, nu dupa buget
Pentru fotbal, recomandarea uzuala e o mocheta de 50 pana la 60 de milimetri. Daca sub ea se monteaza si un shock-pad, se poate cobori spre 40 de milimetri fara sa pierzi la siguranta.
Alegerea unei fibre prea scurte pentru fotbal, doar pentru ca era mai ieftina, se plateste in genunchi juliti si in accidentari. Nu e o exagerare, e chiar motivul pentru care exista standarde.
3. Umplutura nu e nisip aruncat peste covor
Intre fibre se pune un amestec de nisip si granule de cauciuc, in cantitati calculate. Nisipul da greutate si tine covorul intins. Granulele dau elasticitate si absorb socul.
Cantitatea gresita strica totul. Prea putina umplutura si terenul devine tare ca asfaltul. Prea multa si mingea nu mai are viteza normala, iar jucatorii se plang ca terenul e greu.
4. Drenajul se plateste o data sau de trei ori
Un teren artificial nu absoarbe apa in pamant, o lasa sa treaca prin covor si prin straturile de dedesubt. Daca acele straturi nu evacueaza apa, ea ramane acolo.
Rezultatul se vede la prima ploaie serioasa: baltoace pe suprafata care in teorie nu poate avea baltoace. Refacerea drenajului sub un teren deja montat inseamna sa ridici covorul si sa sapi din nou. Practic, il construiesti a doua oara.
5. Un teren artificial se intretine, chiar daca ti s-a spus ca nu
Fibrele se culca. Granulele se taseaza si migreaza spre marginile terenului. Praful si frunzele intra in umplutura si o colmateaza. Cusaturile se desprind, mai ales pe liniile de marcaj.
Nimic din toate astea nu se rezolva cu o matura. Ai nevoie de periere mecanica, de decompactarea granulelor, de aspirare periodica, de reparatii punctuale. Un covor ingrijit tine zece ani. Unul lasat de izbeliste ajunge de schimbat in patru sau cinci.
Un teren de fotbal artificial de dimensiuni standard se face, in mod normal, in patru pana la sase saptamani. Poate dura mai mult daca solul e problematic sau daca ploua doua saptamani la rand.
Ce nu e normal e sa ti se promita doua saptamani. Cine iti promite doua saptamani ori sare peste straturi, ori nu a facut niciodata unul. Am vazut destule terenuri unde asta se vede la prima iarna.
Daca vrei sa intelegi ce presupune de fapt constructia unui teren de sport artificial, cere-i constructorului sa iti arate sectiunea prin straturi, cu grosimi. Un om serios ti-o deseneaza pe loc. Unul care se fereste de intrebare iti spune ca e prea tehnic pentru tine.
7. Imprejmuirea si nocturna nu sunt optionale, sunt bugetul ascuns
Aici se sparg cele mai multe planuri financiare. Terenul in sine intra in buget, si apoi apare gardul, plasa de protectie, portile, stalpii de iluminat, tabloul electric, banchetele.
Suma lor nu e mica. Am vazut proiecte unde partea asta a ajuns la un sfert din valoarea totala, iar in devizul initial nu figura deloc. Cere de la inceput o oferta care le include, chiar daca decizi mai tarziu sa le amani.
Ce ramane din toate astea
Un teren artificial e o investitie buna cand e folosit intens. Daca pe el se joaca de dimineata pana seara, cinci sau sase zile pe saptamana, nicio suprafata naturala nu tine pasul.
Daca insa se joaca de doua ori pe saptamana, pui bani intr-o suprafata care nu isi arata avantajul si care oricum trebuie schimbata peste zece ani. In situatia asta, un gazon natural bine intretinut e mai ieftin si mai placut.
Intrebarea corecta nu e cat costa, ci de cate ore de joc pe saptamana ai nevoie. Restul deciziilor decurg de acolo.
Bonus: cele trei intrebari care despart un constructor de un vanzator
Prima. Cere sectiunea prin straturi, cu grosimi in centimetri. Un om care a construit terenuri ti-o deseneaza pe un servetel in doua minute. Unul care revinde covor iti spune ca ii trimite proiectantul.
A doua. Intreaba ce se intampla cu apa. Nu daca exista drenaj, ci pe unde iese apa si unde ajunge. Daca raspunsul e vag, drenajul e vag.
A treia. Intreaba ce intretinere presupune terenul in primii cinci ani si cat costa. Daca ti se spune ca nu presupune, ai in fata un om care fie nu stie, fie stie si prefera sa nu spuna. Niciuna dintre variante nu e buna pentru tine.
Nu sunt intrebari agresive. Sunt intrebari normale pentru o investitie care tine zece ani. Reactia la ele iti spune mai mult decat orice portofoliu.